Recrutare vs Angajare

Recrutarea, așa cum este cunoscută tuturor, a început, în timp, să șchiopăteze din punct de vedere al eficienței și al procentului de angajări de durată.

Motivul acestui declin al procesului de recrutare constă în faptul că recrutorii s-au obișnuit să se concentreze asupra a ceea ce văd trecut în CV, fără a-și îndrepta mai cu seamă atenția înspre omul din spatele CV-ului. Din ce în ce mai mult, evită să își asume acest risc și să se întrebe dacă, pe lânga ceea ce a lucrat individul până la acel moment, există un potențial nedescoperit sau doar neșlefuit al acestuia, care l-ar putea avantaja față de alți candidați.

Ori, în momentul în care le punem oamenilor etichete, automat îi limităm; astfel, fără să vrem, îi definim prin prisma a ceea ce știu sa facă (și ce e cert, sigur), când la fel de bine ne-am putea contura o idee despre ei, prin prisma a ceea ce ar putea să facă și să lăsăm deoparte rola cu etichete.

Există, bineînțeles, mai mulți factori care intră în scenă și trebuie luați în considerare, o astfel de abordare presupunând o serie de riscuri. În primul rând, este esențial ca și omul din fața noastră să își dorească dezvoltarea profesională, descoperirea potențialului pe care îl are într-un anumit domeniu și să nu se plafoneze la un anumit nivel, care îl mulțumește. Apoi, contează determinarea acestuia, timpul pe care este dispus să îl investească, dar și aspectul financiar, toate acestea fiind independente de noi, ca recrutori.

Prin urmare, pentru a atinge cele mai înalte standarde, recrutorul are rolul principal de a-și folosi abilitățile cu care a fost înzestrat, astfel încât să găsească și să expună în fața angajatorului acele calități ale candidatului, care nu se găsesc în CV și care l-ar putea face potrivit pentru poziția vacantă, iar pe cei aflați în căutarea unui loc de muncă, să îi încurajeze să iasă din zona de confort, pentru a avea job-ul de vis.

În urma numeroaselor studii făcute pe acest subiect, concluziile specialiștilor au fost că oamenii sunt mult mai productivi la locul de muncă, atunci când fac ceea ce le place. Realitatea este însă că puțini au avut oportunitatea de a studia în domeniul dorit și chiar unui procent mai mic i s-a oferit ocazia să muncească în sectorul pe care s-au specializat, cu atât mai puțin în cel visat.

Cu siguranță, lucrurile ar sta diferit, iar implicarea și evoluția angajaților ar fi mult mai vizibile dacă s-ar afla la locul de muncă potrivit pentru ei, de aceea, dorința noastră este de a le veni în ajutor, fie că sunt la început de drum, fie că au vechime în muncă, pentru a-și (re)descoperi atuurile și a găsi job-ul compatibil cu ei.

Din aceste considerente, în cadrul firmei noastre, am ”răsturnat” într-o anumită măsură procesul de recrutare, fără a ignora aspecte esențiale din CV, care ne ajută să creionăm persoana din spate. În plus față de informațiile referitoare la experiența profesională sau studiile urmate, în urma discuției/interviului cu candidatul, punem în balanță și personalitatea acestuia, plusurile pe care le are, cunoștințele sale teoretice, precum și abilitățile practice, care din punctul nostru de vedere cântăresc destul de mult. Doar în urma acestei analize, îi punem în legătură cu angajatorii ale căror locuri de muncă apar a fi compatibile cu ceea ce caută ei.

Totodată, în relația cu colaboratorii noștri, ne dăm silința să le schimbăm mentalitatea ”împământată” de mult timp, în sensul că experiența profesională este cea care contează cel mai mult și să le dovedim importanța ”omului potrivit la locul potrivit” și toate beneficiile pe termen lung pe care le aduce cu sine acordarea șansei de a face ceea ce-ți place.

Din punctul nostru de vedere, odată pus în mișcare acest curent, va aduce schimbări majore în procentul ratei de angajare, perioade contractuale mai lungi, dar și o stare mentală mai bună în cadrul companiilor, iar procesul de recrutare va fi unul mult mai eficient.